Stefan!
Dupa frunze imi pare ca ai 2 la fel si a treia diferita, insa parca nici una nu seamana cu frunzele alei mele. N-am cercetat cu atentie acest aspect al plumeriilor...
O fi a mea alta culoare. Pe betisorul de la dna. Stefana scrie "galbene tirzii" ca indicativ
Asteptam sa ne arati si poze cu minunile inflorite! Deja se vad noi ramurele formate in jurul tijei florale, se vede ca se simte foarte bine acolo la tine!
Daca-mi permiti sa te intreb, cred ca sint prinse din butasi, fiindca vad ca au deja ramuri. Adica intrebarea este: asadar, avem un caz documentat ca din butasi infloresc dupa 2 ani de la inradacinare?
Am cautat mesajele tale anterioare si vad ca pe linga cele 3 (nu-mi dau seama din poza cite ghivece sint acolo, dar cred ca sint ramurile a 3 plante in total) pe care le aveai deja, ar trebui sa ne spui ce mai fac si cele 4 altoite pe care le-ai achizitionat din SUA. Cum arata port-altoiul? Ai idee pe ce alte radacini se mai poate altoi Plumeria?
Si, daca tot sint la seria de intrebari pt. Stefan, de la ce inaltime sa indraznesc operatiunea de ramificare indusa prin taierea "motului" plumericii mele? Daca voi indrazni vreodata, poate la anul...
Multumesc anticipat pentru raspunsuri!
Draga Florina, sper ca si-a revenit catelusa ta. Am cautat acum despre toxicitatea sevei de Plumeria pentru ca si eu am pisici si n-am stiut pina acum ca este, intr-adevar, foarte toxica, Plumeria fiind inrudita cu leandrul. Asadar,
ATENTIE! pentru toata lumea, SEVA PLUMERIEI ESTE TOXICA si pentru animale, dar si pentru om!
Cred ca peste cicatricea Plumeriei roase/rupte trebuie sa pui niste ceara speciala ca sa se vindece. Am citit mai de mult despre asta pe undeva, insa atunci n-am inregistrat informatia, caci nu era cazul la mine. Incearca un google cu "wax Plumeria cuttings"?
Daca zici ca ai schimbat zona climatica, cred ca e normal ca plumeriile sa se adapteze putin mai greu, iar acum au si fost stresate de micii "cercetatori". Insa daca au inceput s-o ia din loc, si daca toamna/iarna sint mai blinde, poate ca le scoti cu frunze din sezonul mai rece. Dar daca nu vor avea lumina naturala, va trebui sa le tii sub un neon citeva ore seara cind se micsoreaza ziua.
Eu am o lampa de la TCM care da lumina "de zi" (un neon alb filtrat de un plastic-difuzie) si planuiesc s-o "pacalesc" astfel pe Plumie in fiecare seara lunga de toamna-iarna, cind oricum vom tine lampa aprinsa pina ne culcam. Plumie va sta motz, chiar sub aceasta lampa. Si sub un clopot "mini-sera" mesterit dintr-un bidon de apa minerala de 11 litri, ca sa evitam degustari feline nedorite si nerecomandate.
Florina, sanatate multa - si vegetala si patrupeda!
Dna Ana,
bine ati venit in clubul celor cu rabdare deosebit de elastica! Stiu ca si dvs. aveti multa dragoste si rabdare, iar puisorii de Plumeria nu va vor dezamagi daca le oferiti pe linga conditiile optime (deloc dificil de oferit) si un tribut de rabdare infinita...
Sa le vedem si in poze pe micutele domnisoare, sa ne bucuram de verdeata frunzisoarelor si sa ne spuneti cind reveniti din concediu si povestea lor (din seminte, din butasi, ce culori asteptam, daca stiti, un CV complet).
Acum, putin si despre Plumie a mea. Ziceam mai de mult ca ma gindesc sa-i dau un nume. Insa nu mi-a soptit inca in ce fel ar vrea s-o alint, asa ca ii mai studiez personalitatea, poate-mi sugereaza un nume potrivit.
Pe citeva caldaruse ce le-am prins din seminte in primavara au aparut temutii paianjeni de vreo 3-4 zile, asa ca dupa ce-am jumulit bietele plantute de frunzele mai afectate acum sint zilnic cu pulverizatorul de apa in balcon. Stiu ca uritilor astora nu le place umiditatea si am mai citit undeva ca o solutie de apa cu zahar ii tine in friu. N-as vrea sa stropesc cu chimicale, insa desi am izolat cele 2 caldaruse, deja mi-au sarit si pe citiva pui de curmali, care-s doar o frunza fiecare.
O sa mai incerc si cu solutie de apa cu sapun. Deja majoritatea frunzelor de la toate plantele mele au pete sclipitor-lipicioase de... glazura de zahar! Acum stropesc doar cu apa, de 2-3 ori pe zi, ca sa se spele de zahar.
Inca n-au atacat-o pe Plumie si nu stiu daca le-ar prii astora seva toxica a ei, dar cred ca voi merge la farmacia fitosanitara curind dupa un acaricid, ca sa nu aflam daca le place de ea sau nu.
Am observat ca daca reusesc sa tin in friu invazia in zilele astea de calduri maxime si sa ajut plantele sa iasa din perioada asta cu ceva frunze mai jumulite, dar sa nu se usuce, spre toamna afurisitii dispar si plantele isi revin cu bine. Mi-as dori un umidificator care cred ca ar reduce temperatura cu citeva grade, insa n-am facut studiu de piata pt. asta.
Mi-e teama ca daca plec de Sf. Maria, asa cum planuiesc. pt. 5 zile la Cta, cu catel si purcel si nu mai e nimeni acasa, o sa gasesc invazie totala cind voi reveni.
Altfel, Plumie e in plina crestere, sa n-o deochi! S-a ingrasat la tulpinita, ii vad acum 3 coltisori mici de frunzute care se pregatesc sa creasca si 2 frunzute cresc aproape simultan! Are deja 20 cm. inaltime, iar cea mai marisoara frunza (fara petiol) este cit tulpinita
Cu petiol o depaseste citiva centimetri.
Bineinteles, o tot rotesc sa-i creasca frunzele in coronita frumoasa, si mereu isi ridica frunza care ajunge cel mai departe de fereastra, ca o pana in parul unui indian, drept in sus, cu fata spre lumina. Cind o rasucesc iar, frunza ridicata se re-orienteaza si acum unele frunze sint cam ondulate din cauza asta, sau au marginile usor rasucite. Imi pare rau ca o pun asa la gimnastica, insa mi-e teama ca daca nu rasucesc ghiveciul se va strimba cu totul din tulpina. Cred ca o s-o mut intr-un loc unde sa-i vina lumina mai "de deasupra" - acum e chiar in dreptul geamului, deci undeva sub nivelul pervazului ma gindesc ca i-ar veni mai bine. Plus ca trebuie sa caut si cel mai izolat loc posibil de frica paianjenilor. Va ajunge intre cactusi!
Pentru ca o pulverizez asa des, i-am scos piusorii de violeta din ghiveci. S-au facut marisori si au acum fiecare ghivecelul/paharutul lui. Experimentul a fost un succes total: toate frunzutele au cite 2 sau 3 puisori fiecare! Si nici domnul cactus mititel nu-i mai tine companie, caci am facut un coltisor cu cactusi pe un alt raft si l-am mutat cu colegii lui. Asadar, Plumie e acum libera sa-si intinda frunzutele din ce in ce mai mari peste tot ghiveciul. Ma gindesc acum ca poate Plumie (dar si ochisorii mei) s-ar bucura sa vada in giveciul ei inflorind niste lastari de flori de piatra. Necesita aceleasi conditii de udare/clima si avantajul e ca florile de piatra sint plante anuale, deci nu ma vor incurca in momentul cind va trebui sa schimb ghiveciul.
Deocamdata am gasit un fluturas cu ceva sclipici pe care mi l-a daruit mai de mult o verisoara si care era ornament de perdea, si i l-am daruit lui Plumie, s-o inveseleasca si sa-i dea curaj in fata inamicilor acarieni care au patruns in ecosistem.
Pe linga pulverizarile mai dese, o si ud mai des acum, caci este foarte caaaald, insa ingrasamintul a ramas tot aproximativ o data pe saptamina.
Daca Plumie ajunge in iarna la 25-30 cm. si o pot tine in vegetatie in sezonul rece ca sa mai creasca pina la 50 cm - dimensiunea la care teoretic infloreste un "seedling", cum este ea - nu ii schimb ghiveciul decit daca nu da semne de boboci in aprilie-mai anul viitor. Si-i voi da un ghiveci mai mare, de plastic, in care sa stea urmatorii 3-4 anisori.
Cam atit in sesiunea asta. Uraaa! din nou pentru noii bobocei de la Stefan, pentru proaspata mamica, dna Ana si pentru noul lastar adus clandestin din Hawaii pentru Florina! Frunzisoare noi si vesele pentru celelalte plumerii care cresc si ne incearca rabdarea pina ne vor darui minunatele flori!